Ce mai face Albatrosul?


Proiecte / marți, noiembrie 17th, 2020

Orice poate fi o oportunitate daca esti dispus sa o vezi.

Orice poate fi o oportunitate. Asta e un lucru pe care l-am invatat in anii de project management pe care i-am parcurs pana acum. Prima oara, cand mi se spunea asa ceva la cursuri, in special legat de o analiza SWOT, mi se parea ca oamenii aceia bat campii. Este adevarat!  E greu sa te setezi mintal in contextul actual si sa mai vezi o raza de soare pe ici pe colo. Dar daca stai si te uiti in jurul tau si vezi o comunitate de oameni frumosi, incepi sa iti bati capul cate putin si sa realizezi in scurt timp ca e un capital uman extraordinar care nu poate decat sa aduca plus valoare.

In aceasta perioada totul pare un castel de carti
Foto Credit: Dragos Finaru In aceasta perioada totul pare un castel de carti – dar ne mai si jucam

Un pic de context

Iata-ne ajunsi in anul pandemic 2020, in care, ca organizatie cu specific predominant outdoor, a trebuie sa ne reanalizam modul de a face lucruri. Clar este ca am fost afectati de restrictii. De asemenea, este de la sine inteles ca, din pacate, anul acesta am avut mai putini membri activi si mai putine activitati.
Daca in 2008, anul cand am intrat in Albatros, aveam un singur proiect activ in calendar, in 2018 am avut 6. Dupa o mica analiza am ajuns la concluzia, ca numarul de membri activi si implicati este direct proportional cu numarul de activitati programate. In aceasta categorie nu intra turele si participarea la concursuri, desi sunt foarte importante, nu influenteaza atat de mult numarul de oameni activi si implicati, numarul de voluntari. Turele si concursurile sunt activitati de continuitate, de conservare, iar nu de evolutie pe o directie strategica.

Albatrosul, ca mai toate cluburile de munte, este o organizatie de voluntari. Suntem si prieteni, una nu exclude pe cealalta. Dar, definitia cea mai buna a ceea ce facem, este aceea ca suntem voluntari. Investim timp si energie in comunitate si fiecare isi ia cate ceva.

What’s in it for me? (Ce imi iesa mie?)

What’s in it for me? Poate ca asta pare o intrebare egoista. Dar realitatea spune ca, pentru ca o comunitate sa existe cu adevarat, este nevoie sa avem claritate in ceea ce ne iesa din punct de vedere individual, cat si organizational. Cu alte cuvinte, fiecare trebuie sa ia cate ceva din realatia asta. Membrii organizatiei trebuie sa isi satisfaca nevoile, dorintele, aspiratiile, iar organizatia primeste ceea ce are nevoie: implicare.

Clar este ca muntele ne leaga, natura, frumosul. Dar muntele nu are nevoie de o comunitate, ci fiecare dintre noi avem nevoie de cei de langa noi. Nu a fost niciodata mai concret decat acum cand ne lipseste contactul uman. Pentru asta este nevoie de munca si implicare si un mindset orientat spre oportunitati.

Vorbind de oportunitati

Weekendul trecut, in plina pandemie si mai ales respectand restrictiile pe care le impune legislatia in vigoare, am pornit la drum sa ne reorganizam organizatia. Cred ca suntem cu totii satui de povesti despre reorganizare cand ne uitam la televizor, atat din punct de vedere al sistemelor educational si sanitar, poate si juridic sau administrativ. Suntem plictisiti de povesti de schimbari fara fond, de dragul formei. Si e normal sa fim reticenti!

Vedere de pe balcon
Foto Credit: Dragos Finaru Vedere de pe balcon

Spuneam ca am pornit la drum spre reorganizare. La initiativa lui Mihai si a Anei am decis ca este cazul ne structuram proiectele si activitatile clubului. Am gasit un loc dragut la Odobesti si am purces la drum cu gandul sa documentam toate activitatile clubului si sa pornim pe drumul schimbarii.

Cand majoritatea organizatiilor intra in conservare, am decis la nivel strategic ca este momentul ideal sa planificam iesirea din pandemia sau adaptarea la contextul dat de ea.

Astfel 14 oameni, cu chef de munca au stat si au butonat, desenat, structurat principalele noastre activitati. Acestea, in anul care vine, vor fi baza de la care vom porni in a ne face comunitatea mai puternica. Cel mai dificil lucru a fost purtarea mastii pe tot timpul lucrului si al timpilor de relaxare de dupa. Dar asta nu a facut decat sa sublinieze faptul ca in comunitatea noastra grija fata de celalalt este mai mare decat nevoia de confort personala. Multumesc oameni dragi!

Prezentari si idei
Foto Credit: Dragos Finaru Prezentari si idei

Pentru un weekend scurt am reusit sa discutam depre managementul de proiect, despre echipa, despre directii strategice. Si, mai ales am reusit sa punem pe online si hartie un format standard. Am crescut – deci e nevoie si de ceva standardizare.

La final am reusit sa documentam toate proiectele Albatros. Poate va intrebati care sunt celelalte pe care nu le stiti. Noi va invitam sa participati la ele! Cert este ca acum e mai complicat, dar avem incredere ca impreuna trecem peste. Asa e cel mai simplu sa prinzi spriritul comunitatii: invata, experimenteaza si apoi da mai departe.

Un cuvant de incheiere

Realitate – exista restrictii, bete in roate, lipsuri, amenintari. Realitate – exista neajunsuri, suparari, lipsa de timp si energie. Realitate – nimic din ceea ce e in jurul nostru nu este clar.

Dar tot realitate este si faptul ca putem sa folosim aceasta perioada neclara sa privim spre interior, iar nu spre exterior. Sa reflectam la cine suntem si ce ne dorim, individual cat si ca grup. Sa planificam si sa ne organizam. Impreuna suntem o comunitate. Impreuna suntem Albatros.

Impreuna suntem Albatros
Foto Credit: Dragos Finaru Impreuna suntem Albatros

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.