Albatros Galați, un drag prieten întâlnit din întâmplare, o întâmplare fericită, pricinuită de dorința de a retrăi experiența montană. Da, asta m-a adus la “Hai cu noi pe munte!”, locul în care am învățat foarte multe cunoștințe legate de mersul pe munte și nu numai. 5 cursuri, o serie de informații care mi-au îmbunătățit exponențial experiența legată de mersul pe munte, trăită în două rânduri anterior, dar fiind două ieșiri care mi-au pătruns în suflet și m-au făcut să caut un loc în care să îmi dezvolt această pasiune și, din fericire, l-am găsit. Aplicația de echipament m-a ajutat să îmi îmbunătățesc tehnica de realizare a rucsacului și de amplasare a cortului, lucruri esențiale în mersul pe munte, iar urcarea pe panoul de la Brăila a fost scânteia care a aprins în mine o nouă pasiune, aceea de a mă cățăra.
Apoi, ca un ,,test” final, am luat la pas munții Măcin. Cine ar fi crezut că aș putea afirma vreodată că îmi place rozul? Nimeni, doar că, în urma împărțirii de către Tiby, a baticelor de diferite culori, care reprezentau echipele în care a fost divizat grupul, rozul a căzut în mână mea și, de voie de nevoie, l-am purtat, dar, pe parcursul șederii am început să strig ,,Forța roz!” în semn de recunoștință pentru această culoare care mi-a fost atribuită aleatoriu. Un traseu ușor, până la tabăra unde am campat, o apă de izvor care mi-a oferit energia de care aveam nevoie și plăcerea de a mă hidrata din plin. Oameni frumoși la chip, dar, mai important, la suflet, m-au înconjurat, m-au sprijinit și mi-au fost alături în două zile minunate, în toate activitățile pe care le-am desfășurat.
Cățăratul, o ce frumos e, a fost experiența cea mai plăcută, reușind să urc și să cobor destul de repede, chiar dacă Mihai îmi zicea să o fac mai încet, pentru a avea timp să-mi întindă coarda, fapt ce îmi oferea siguranță în caz de pericol, și l-am ascultat în final, căci era viața mea în joc. Seara, orientare, o altă activitate ce m-a atras, doar că, deși am făcut traseul într-un timp destul de scurt, am fost neatent la ultimul post, care era așezat strategic pentru a induce în eroare participanții, ah, Mihai, Mihai. :)))
Noaptea, o idee de-a lui George a răsărit și am răspuns îndată afirmativ, să mergem pe Țuțuiatu. Luminați de ,,farul” său, în jur de 10 dintre noi am urcat fără probleme în vârf și ne-am putut bucura sub lumina stelelor ce se vedeau în toată splendoarea. În plus, cu ajutorul aceluiași Mihai, am putut recunoaște localitățile ce se vedeau de sus, prin luminele pe care le emanau. Am coborât, din nou fără probleme, și am ajuns la focul de tabără unde se cânta la chitară cu suflet, iar apoi, Tiby a recitat două poezii frumoase, una plină de umor, alta serioasă, dar ambele de efect.
După a urmat culcarea, un somn bun, odihnitor, urmat de o nouă zi în care am urcat din nou pe Țuțuiatu, am fost premiat pentru participarea în cadrul “Hai cu noi pe munte!”, și am făcut multe poze care să ne rămână ca amintire. Coborâre, repartizare pe mașini și acasă, o zi mai lejeră, căci școala este destinată începătorilor, căci așa se începe în orice domeniu, cât mai de jos, pentru a fixa cunoștințele necesare cât mai bine și într-un mod cât mai plăcut.
Mădălin
