De ce nu poartă girafele Șapcă???!!!


Articole, slide / marți, octombrie 17th, 2017

Salut, eu sunt Adi și cu întrebarea asta am venit în Albatros: De ce nu poartă girafele Şapcă!!!??? Încă nu am găsit răspunsul și așa am decis să plec în weekend, cu Albatrosul, la o aplicație de orientare.

Plecarăm 6 din Galați… Am mers în mașină cu Adela, Iulian și “Ziby” şi au trecut foarte repede 5 ore în tăcerea de neclintit a lui Iulian, inocența lui Ziby și discuțiile cu și despre Game of Thrones. Am auzit că o să mergem la Lucian – un om care știe tot despre orientare și câte ceva despre munte. Mi-am zis ca el e șansa mea să știe răspunsul: De ce nu poartă girafele Şapcă!!!??? Am ajuns seara, în jur de 22:00, şi ne-au întâmpinat, nea’ Ilie, Nenciu și Lucian. Am știut din prima unde sunt. Oamenii crescuți pe munte sunt direcți, sinceri dar și atenți. În primele 5 minute știam deja care sunt “regulile casei”. Am întins cortul peste niște fân așezat frumos și aranjat de gazdă, am zăbovit un pic la foc, două vorbe despre ce o să facem a doua a zi și la cort. Am zis că poate mai aștept o zi să întreb: De ce nu poartă girafele Şapcă?

Dimineață am primit instrucțiuni clare, descrierea completă a hărții și… la treabă, că de asta venisem! Nea Ilie, cu o răbdare pe care eu nu o stăpânesc (încă), și cu un entuziasm care te atrage iremediabil, ne-a arătat încă o dată harta și ne-a explicat terenul. Am pornit pe traseul de începători, pe lângă stradă sau aproape de ea, să nu ne pierdem. Încă un semn că Nea Ilie ţine la noi: am găsit 7 posturi din 10. Am numărat în gând fiecare pas, așa cum fac copiii adunări la început. Nu am alergat, nu am concurat, era prima dată când făceam asta și conta mai mult să înțeleg decât să concurez cu cineva. Poate doar cu mine.

S-a transformat orientarea în plimbare prin pădure, următorul post fiind direcția plimbării. Ca să înțelegeți mai bine, când am terminat eu primul traseu, Tiby terminase traseul de începători și cel de avansați. Apoi ne-am întors la cazare. Acolo, ce să zic… cineva adusese vin roşu și nuci. Ce îți mai trebuie!!! Dar când credeam că am scăpat, Lucian ne grăbește: Hai, în traseul mare! Cine pleacă primul? Curajos pe exterior, cu îndoială în suflet, răspund: eu, eu, Adi… eu plec. Îmi dă harta și explicații și hai! pleacă. Plec?? Chiar plec. Da, hai e 13:50. Hai… Și-am plecat atent, cu gândul că nu aş vrea să mă caute nimeni în pădure. Am găsit primele 7 posturi fără probleme, ca la începători. De la postul 8, 9, 10 am zis că știu unde sunt, doar ni le-a arătat nea Ilie la traseul de dimineață pentru începători. Bineînțeles… m-am pierdut. Încrederea e bună, ego-ul stăpânit e ok, dar harta și busola sunt sfinte. Pierdut în pădure, ssssss, nu știe nimeni. Ultima indicație de la Lucian era să mă întorc în ultimul reper, FUCK, nu-l găsesc pe 7 și în panică nu mai e la fel pădurea. Ok, las harta, calm un minut, trebuie sa ies la şosea… Hei, stai liniștit… îmi repet în gând, a zis Tiby vino spre soare și am plecat. Am ieșit la 1 km de unde era postul 10 dar am ieşit din pădure. Nu știe nimeni, nu o să zic, nu vorbesc despre asta.

Lucian, ca de altfel după fiecare traseu, ne întreabă cum a fost. Cum să fie? Perfect. Le-am găsit pe toate până la 7, apoi… am schimbat subiectul. Înapoi în tabără, am mâncat, ne-am relaxat și exact când mi-a trecut primul gând că aș putea fugi să dorm, Lucian ne dă trezirea: avem traseu de noapte! Oooo, nuuu! Apoi mă liniștesc, o să mergem câte doi. A fost FUN, le-a găsit “partenerul de drum” pe toate, eu mai mult cu lumina. Am plecat primii, ne-am întors primii. Deci puțină alinare după ce mă pierdusem, e ok, acum pot să dorm, e echilibru.

Seara am vorbit, cântat și am zis bancuri. Cât de plăcut e să adormi râzând! Duminică gata, plecăm spre casă, așa credeam eu cel puțin. Dar Lucian a mai pus 6 posturi și cu cele de noapte a mai făcut un traseu mic: 4,5 km, 2 ore. În sfârșit am găsit toate posturile, singur, cu mici “hint-uri” de la cei cu care mă găseam pe traseu. Este un sentiment plăcut să știi că poți face și asta.

Cu ce am rămas? Ce e și pentru mine? Pădurea este superbă toamna. Iar Lucian mi-a arătat că poți fi direct, clar și hotărât, fără să conții răutate. Mi-a fost dor de Albatroşi și de cântecele de la foc. Îmi place orientarea și sigur o să mai fac. Și, cum nu am apucat să întreb, probabil o să mai merg cu Albatrosul până o să îmi zică cineva: De ce nu poartă girafele Şapcă???!!!

Adi Severin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.