Pregătit de joi seară cu echipamentul parcă nu ar strica să verific încă o dată ce am pus în rucsac: sac de dormit, pelerină de ploaie, bocanci, izopren, cort, sticlute cu apă, rucsac de tura, trusă de prim ajutor, ceva produse de igiena personală, fluier, haine de schimb, mancare, frontală, ceva cunostite despre zonă, tricoul cu “Albatros” si nu în ultimul rând foarte mult chef de munte. Bun cam asta ar fi, acum rămâne doar să pornim la drum și dacă am uitat ceva poate îl vom obține pe parcus. Primul obstacol pe care trebuie să îl depășim este acela de a aștepta, și anume să așteptăm cuminți în mașină și atenți la drum până parcurgem traseul de 6 ore de condus până în tabără.
Ajunși cu toții în tabără, mai mult în ziua de sâmbătă decât vineri, primul hop a fost făcut, urmează partea interesantă și anume să pun cortul pe întuneric, cu frontala pusă trebuie să îl pescuiesc pe colegul de cort din marea de oameni ajunsă deja, să trecem la treabă: coleg găsit, cort pus, acum să mergem la focul de tabără să ne distrăm puțin, mai stăm ce mai stăm și la somn, mâine avem zi plină iar organizatorii ne transmit că acțiunea începe de la 8.
Spre surprinderea mea m-am trezit cu muuuult înainte de start; “cafeaua unde e cafeaua?” primele cuvinte spuse, am văzut seara că avem un automat în tabără să merg acolo, deschid cortul și am văzut! Ce am văzut? Am văzut pentru prima dată Marele Ceahlău! “WOW*1 uite chiar e diferit față de poze” și pofta de stimulante s-a stins, mănânc ceva aștept ca colegii să se trezească luăm rucsacul de tură în care punem ceva fructe uscate pentru energie, sticle cu apă, trusa de prim ajutor, pelerină de ploaie și HAI!! După plătirea taxei nu avem nimic ce ne poate opri, un vârf de peste 1900 m și un traseu de 8 ore dus-întors nu ne sperie, e doar o nouă provocare :D.
Mergem cu zâmbetul pe buze prin diferite zone: ceva poteci, câteva fructe de pădure, orientare la care trebuie să alergăm cu busolă că să găsim posturile înaintea celorlalți și ceva cățărare la care cred că m-am descurcat foarte bine pentru un începător. Ajungem la prima minune a Ceahlaului și anume Cascada Duruitoarea, un afiș pentru ne spune cât de mult am parcurs și ne spune să nu renunțăm! “WOW*2 cum nu am aflat de asta până acum!” am spus. Am stat ceva timp, am admirat locul am ascultat primele legende si povești , am reumplut sticluțele cu apă și la drum! doar mai e până în vârf și nici măcar nu am obosit. Cu mai multă energie am pornit, traseul parcă a devenit mai dificil dar și dorința noastră de a ajunge la final e mai mare. Cele 4 ore nu au însemnat nimic când mergi cu multă energie și oameni care au aceeași pasiune ca a ta, ne-am desfăcut aripile și am ajuns la cabană pentru un plin. „Mancam!“ „Ce să mâncăm?“ „Mancare!“ „AAA bun !“ am vorbit cu un coleg. Următoarea probă culturalul “pai ce e asta? un copac, o ciupercă, o floare și o plantă. Perfekt!” next cu burta plină am pornit, “inca nu am ajuns în vârf dar cum să mergem când am mai pus încă 2 kg pe noi?” “Aceasta e întrebarea?” „Nu e nimic, nu e ca și cum merg singur 😀 sau fără chef, nu?“ Și am ajuns, Vf. TOACA 1904 m „WOW*3“ „Uite de acolo venim, de la căsuțele alea!“ “Deci am ajuns ce e aici? de ce am urcat aici? ca să cobor? NU! am urcat pentru că pot! am urcat pentru că vreau! am urcat pentru că nu sunt singur pe munte! am urcat pentru că am cu cine!”.
Acum, după ce am admirat peisajul trebuie să ajungem în tabără, urcatul ca urcat, dar coborârea? Meh, se poate! În timp ce ne pregătim a coborâm “Uite o Floare de colț!” “WOW*4” “Ce bine arată! E plină de puf!“ Am făcut poze și am plecat fără să o deranjam. Coborârea a mers foarte rapid am mers în zig-zag și cu pasul în lateral că să ne salvăm genunchii dar am ajuns în tabără! Următoarea probă: Surpriză, trebuie să pictăm una din legendele Ceahlaului. Hmmm, avem nevoie de un artist. “Avem artiști?” “Avem!” răspunde o voce.
Foc de tabără și mâncare caldă din partea organizatorilor, urmează următoarea probă și ultima: Culturalul “Ce să facem? Păi cântăm, facem o scenetă comică și poezie!” Perfekt! Ceva stimulant pentru a scăpa de emoții și să începem! și fără să îmi dau seamă începem noi, suntem primii cu atât mai bine scăpăm mai repede! S-a terminat foarte repede și după o bere rece la focul de tabără a venit și vremea să ne odihnim, m-am pus în cort și buff…
Următoarea zi e premierea, să vedem cât de bine ne-am descurcat: într-un final toți suntem câștigători! toți am contribuit și toți merităm să fim aplaudați. Acum urmează să strângem și plecăm spre casă cu gânduri bune și intenția de a reveni la următoarea ediție!
Iar tu cititorule, locurile vizitate și potecile parcurse nu pot fi descrise în cuvinte poate vei înțelege ceva din pozele făcute dar asta e prea puțin, de te vei gândi să vii și tu, noi te așteptăm și poate ne vom găsi la o bere lângă focul de tabără și multă veselie pentru a povești întâmplările trăite.
Pe curand!
Tiberiu Zabara
Fotografii – Ana Elisabeta
