Salut! Sunt Andreea şi sunt un consumator.
Acum o lună mă gândeam la munte ca la un furnizor pentru consumul meu: “Natura o să-ţi dea o stare bună. O afli ceva nou. E aer curat la munte…”, mi-am zis şi m-am înscris la: “Hai cu noi pe munte – curs de educaţie montană ”. Sună prietenos, educat şi filatrop, toate la un loc.
Cum i-a fost numele aşa a fost şi întâmplarea cursului care s-a scurs uşor. S-a dat mult şi am luat: cunoştinţe, timp pe plac şi întâlnirea unor oamenii buni: “Mulţi oameni buni. Parcă prea mulţi”… mi-am zis. Şi duşi am fost la muntele Măcin.
“Măcinul este mic” – a spus consumatorul eu şi am pornit.
Dacă Măcinul ar fi o carte în biblioteca cărţilor munţi, ar fi o carte de anticariat. Ediţie veche şi rară. Nu oricine apreciază antichităţile. Nu oricine le recunoaşte. Nu oricine ştie să citească muntele de ediţie veche şi rară.
Albatroşii ştiu şi dau mai departe. Albatroşii te învaţă nu doar să citeşti muntele cu harta şi busola ci şi să-l citeşti printre rânduri. Cititul printre rânduri se învaţă din fapte, în urcuş, onest, în cântec la foc molcom de seară, vesel sau în tacere, cu oglinda muntelui către tine, drum cu drum. Cititul printre rânduri e formativ, e rar, e un dar.
Nu e nimic mai fals decât micimea sau banalul munţilor Măcin. Macinul este mare. Măcinul e bogat. Bogat cum numai comorile din vechi se fac: neaşteptată floră, straturi de culoare, poieni prietenoase şi urcuş, şi urcuş…
Poveştile Măcinului sunt multe, sunt vechi, sunt noi. La fel ca albatroşii, grup vechi şi nou, cu noi. Un drum s-a încheiat. Un drum începe acum.
Salut, sunt Andreea şi sunt un consumator, care vrea să înveţe să primească şi să dea mai departe… printre rânduri, drum cu drum. Mulţumesc munţi şi oameni buni.
[…] „Nu contează de unde vii și cum ai ajuns la «Hai cu noi pe munte». Vei fi important. O echipă de oameni buni va avea grijă de creșterea ta. Aşteaptă-te să primești ce ai nevoie: de la învățare despre munte, la cort sau binevenită pătrățică de glucoză de la camarad-Albatros care nu te scapă din ochi când ai rămas prea în urmă cu drumul. Te vei întoarce la minim, la “ești ceea ce ai la tine și în tine”. Şi aşa, de la curs, la drum scurt şi drum lung, din aproape în aproape, îți vor crește și ție aripi dibace de Albatros cu drag de albastrul cerului mai aproape de nori, ca la munte.” (Andreea Alexandrov) […]