Ne pregătim în fiecare zi pentru e V-a ediţie a “Hai cu noi pe munte!”. Facem planuri, traininguri, înscrieri, promovare, pregătiri pentru cursuri… Până să aflaţi cum vor fi cursurile de anul acesta, îi lăsăm pe o parte dintre participanţii de anul trecut să vă povestească despre experienţa lor.

Proiectul “Hai cu noi pe munte” pot spune că a fost o experiență de neuitat pentru mine, în special datorită unor oameni deosebiți care au pus suflet în acest proiect și au avut o idee care poate ajuta mulți pasionați de aventură și natură. Într-un astfel de mediu poți lămuri orice curiozitate legată de mersul pe munte, poți împărtăși povești și poți învăța de la oameni cu experiență. Ei oferă puțin din timpul lor pentru ca noi să fim în siguranță în drumeții, dar fără să uite de distracție, care este întâlnită atât la cursurile teoretice, cât și la aplicațiile practice. (Roxana Coman)

De ce am făcut cursurile de educaţie montană? Pentru că îmi plăcea foarte mult sa merg pe munte și m-am gândit că ar fi foarte interesant să merg alături de oameni care împărtășesc aceeași pasiune. Ce am descoperit la „Hai cu noi pe munte”? Că pe lângă drumeţii, sunt pasionată de cățărare, că pot lega prietenii frumoase. A fost prima dată când am lăsat familia în spate și am pornit în aventură, lângă niște oameni aproape necunoscuți. Îi știam doar din vedere, dar nu știam cum sunt. Și am fost fascinată de frumusețea lor. Am învățat cum e să fii într-un grup unit, în care toți se distrează de minune, dar știu și să își asume responsabilități. Am învățat că acceptând lucruri noi, descoperi ceea ce nici nu știai despre tine. Am învățat că îți poți depăși cu ușurință limitele, daca te antrenezi corespunzător. Am învățat că muntele nu pleacă nicăieri, așa că e mai important sa îl faci în siguranță, decât să riști. Aceste cursuri mi-au dat oportunitatea de a învăța și de a da mai departe. Iar eu asta îmi doresc: să dăm cu toții mai departe bunătate, respect, iubire pentru oameni și pentru natură. (Diana Severin)

Ce a insemnat “Hai cu noi pe munte” pentru mine? Aveam un coleg care de doi ani mă bătea la cap să mă înscriu la cursurile “Hai cu noi pe munte”, dar îmi era frică, rușine să cunosc oameni noi. Anul trecut în sfârșit mi-am făcut curaj și m-am înscris. După groaznica experiență de început în care a trebuit să vorbesc în fața tuturor, a început partea “fun” a cursurilor în care am învățat o groază de lucruri. Am învățat cum să ne pregătim rucsacul, ce fel de echipament trebuie să avem, care sunt lucrurile care nu trebuie să lipsească. Am mai urcat de câteva ori pe munte înainte, chiar și până la 3000m, dar pot să zic acum, că înainte mă duceam total nepregătită (doar bocancii îi aveam).

Am învățat cum să ne ferim de pericole, cum să protejăm natura, cum să lucrăm în echipă, ce fel de șosete să ne cumpărăm ca să nu facem bătături, ce fel de apă putem să bem pe munte (asta n-o să uit niciodată, având în vedere că am băut apa dintr-un pârâu și apoi mă rugam să nu mă stric la burtă). Am învățat să ne cățărăm, să ne orientăm cu busola. Asta a fost partea cea mai faină, mai ales pusul în practică în aplicațiile de la sfârșit.

În sfârșit, “Hai cu noi pe munte” a fost o experiență grozavă, inedită pot spune, o experiență pe care aș mai repeta-o dacă m-ar mai primi și anul acesta. Și pentru acest lucru, nu pot decât să le mulțumesc celor din Albatros, că au venit cu așa o idee și că își dedică din timpul lor, să atragă oamenii și să împărtășească cu ei din experiența lor pe munte. (Ramona Cristea)

Am văzut un grup bine organizat, care a reușit să inițieze niște doritori de drumeții în ale muntelui. Foarte folositoare mi-au părut tehnicile de cățărare (îmi pare rău că nu am fost și în aplicația de pe munte), pregătirea rucsacului, sfaturile cu privire la achiziția unor articole pentru munte. Plus că prin intermediul acestui proiect, am avut ocazia sa cunosc oameni minunați. (Cosmin Vorozeru)

”Hai cu noi pe munte” este locul care m-a învățat ce-mi doresc să fac (escaladă, trekking, protejarea naturii) și unde-mi sunt limitele (orientare), unde am fost primiți călduros, dar nu ținuți în puf, fiind confruntați cu realitatea care nu este întotdeauna blândă pe munte. Păi dacă muntele nu e blând, de ce să-l mai urcăm? Dacă ai curajul să poți revedea pădurile ca atunci când erai copil și totul părea mai fascinant, să te îmbogățești de cunoștințe și să te testezi, înscrie-te și vei afla. (Gabriela Baban)

A da un feedback pentru ceva care ți-a placut este ciudat. E ca atunci cand te întreabă iubita “Iubi, ce nu îți place la mine? Dar să fii sincer” și tu stai ca prostu și încerci să născocești ceva care să nu fie totuși compliment, dar nici să nu fii rău. În principiu, dacă lucrurile merg la fel ca anu trecut, eu aș zice că este un curs de succes. Eu, personal, regret că nu am timp să mai ies cu voi. Ar fi interesant să faceţi toate cursurile direct în natură, printr-un parc sau ceva. (Andrei Cristea)

Pasiunea mea a fost dintotdeauna muntele și tot ce ține de el. Mi-am dorit mereu să merg cu niște prieteni, să facem drumeții, doar cu un cort și un rucsac în spate, dar nimeni nu era încântat. Însă albatroșii m-au ajutat să îmi îndeplinesc acest vis, iar de-a lungul cursurilor au devenit FAMILIA MEA. Primul curs a fost lejer, am jucat joculețe prin care ne-am cunoscut între noi, într-un mod tare amuzant. Dar mai bine să lăsăm distracția la o parte și să începem ceea ce așteptam cu mult drag, să învăț totul despre munte. Cursul despre echipamente l-am așteptat cu mare nerăbdare. Ni s-a prezentat tot ceea ce trebuie să avem la noi în rucsac și cum să le organizăm, astfel încât într-un spațiu foarte mic, să încapă foarte multe lucruri. Aici am realizat că ceea ce luam eu nu reprezenta nici 30% din ceea ce trebuia să am la mine și că luam de multe ori, unele chestii inutile, care pur și simplu nu aveau ce căuta acolo. A urmat cățărarea pe panoul de la Brăila. Prima aplicație pe care o aveam la Măcin, o așteptam cu sufletul la gură. Deja îmi făcusem o mulțime de prieteni, iar faptul că urma să stau cu ei două zile și să punem în aplicare tot ceea ce învățasem, mă entuziasma și mai mult. A fost un weekend minunat. În concluzie, dacă pot spune așa, vă recomand să mergeți cu albatroșii oricând și oriunde puteți, nu numai pe munte, întâlniți-vă la o bere, la un suc, iar când vine vorba de plecări, să nu ratați niciuna. O să vă distrați, credeți-mă! (Andreea Ştefania)

Despre Albatros pot spune că sunt un grup de oameni foarte calzi, care iubesc natura și caută să răspândească acest dar la cât mai multă lume. Că au ales ca prim pas să ne cunoaștem ca membri ai grupului şi să ne spunem pe scurt povestea, de ce am ales natura. Am învățat pe parcurs lucruri noi și foarte interesante, pe care ulterior am reușit să le pun în practică. Învățăturile au fost sortate cum trebuie, începând de la cele de bază, despre cum arată, ce trebuie să conțină un echipament, cum se folosește acesta și spre sfârșit, cum trebuie să ne comportăm în natură. Iarași, de apreciat este faptul că toate cursurile s-au ținut sub forma unui joc, ceea ce te ține mereu atent și curios de ce va urma. Îmi pare rău că programul nu mi-a permis să merg în aplicațiile de pe munte, dar sper că pe viitor voi putea face asta. Nu pot decât să mulțumesc colegilor din grup și să sper că ne vom revedea cu mare drag! (Gabriel Moşescu)

Proiectul organizat de ATE Club Albatros Galaţi este destinat tinerilor cu vârste între 16 şi 30 de ani. Dar dacă nu te încadrezi în această categorie şi îţi doreşti totuşi să mergi cu noi pe munte, completează formularul şi vei putea participa în limta locurilor disponibile. Înscrierile se fac până pe 20 martie iar locurile sunt limitate! Persoanele înscrise vor fi contactate telefonic şi vor primi pe e-mail detalii suplimentare despre locul de desfăşurare a cursurilor şi conţinutul lor.

Formular de înscriere:

Dacă ai întrebări sau sugestii ne poţi trimite un mesaj şi îţi vom răspunde cu mare drag.

Încheiem cu tradiţionalul… Hai cu noi pe munte!

Citeşte şi  Despre învățare și distracție la “Hai cu noi pe munte!”