Știi momentul ăla când participi la o ieșeală pe munte de tip liră, te gândești intensiv 10 minute ce să faci la secțiunea umor și atunci când începi, oamenii chiar râd, și motivul nu este fața ta?

Nici noi, dar dacă facem un exercițiu complex de imaginație, momentul ăla ar fi apogeul fericirii. Cam așa a fost si experiența „Bucuriile zăpezii”, organizată de Costică Hășmaș în Izvorul Mureșului. Am plecat cu toții cu un ochi plângând și unul râzând, ca niște împărați din basmele lui Ioan Slavici, demoralizați că nu o să ningă, „moralizați” că până la urmă oamenii sunt mai importanți ca apa înghețată.

Am ajuns vineri și s-a stabilit că sâmbătă la ora 8 plecăm în traseul marcat cu linie albastră pe munții Hășmaș, cu direcția Piatra Singuratică.

„În jurul orei 8” ne-am pus pelerinele, parazăpezile și mâncarea în rucsac, colțarii la îndemână (unii… ) și gecile pe noi (tot unii…) cu mănușile în buzunar (aici am putea spune „alții…”) și am plecat, parcurgând 20 km cu mașina până în Bălan.

Prima parte a traseului a fost ușoară și înaintând am început să vedem câte un petec răzleț de zăpadă. Înaintând și mai mult, ne-am dat seama că ar trebui să grăbim pasul dacă vrem să nu ne autoiluzionăm, pentru că începuse deja să ningă și n-am fi vrut să se oprească înainte de vreme. Prea curând, visele noastre au fost spulberate ca o cană de cafea în fața lui Tiby și am ajuns într-o zonă abruptă și înghețată. Acum, pentru că eu sunt povestitorul și privesc situația du dehors, bineînțeles că nu o să menționez multele bușituri care au lăsat multele vânătăi pe corpul meu – să presupunem că am rămas în picioare tot traseul.

Gheața nu a dispărut nici când am ajuns la cabana Piatra Singuratică (dar foarte simpatică) și 4 munțomani curajoși au încercat să urce pe piatră, escapadă care se realiza prin susținerea de un lanț. Singurul care avea mănuși era George, care, de altfel, era singurul în tricou, în pofida temperaturilor scăzute, așa că cei 4 s-au întors aproape urcați pe piatră.

Aproape.

Drumul la întoarcere a numărat vreo 10 căzături și vreme frumoasă. Întorși la complexul sportiv unde eram cazați, a urmat proba de orientare distractivă, focul de tabără și proba culturală, succedată de mai multă chităreală. Duminica a fost marcata de doua evenimente: cele 2 trofee câștigate de albatros(locul III pentru poze și afișul ecologic și premiul cel mare), trofeul pentru folk individual câștigat de Tiby și pârtia de lângă Sovata. Unii au încercat schiurile, alții placa (adică moi), unii și-au perfecționat mișcările și alții și-au antrenat stomacurile la căldură cu langoașe și-am plecat din nou spre casă cu noi vânătăi încărcate cu imaginea muntelui, a zâmbetelor și a încercărilor de a nu omorî vreun om pe pârtie.

Articol de Gabriela B.