Uneori, viaţa te aduce pe drumul ei fără să-ţi dai seama, fără să-ţi propui. Ţi se pare că totul este calculat, gândit de tine, dirijat de voinţa ta fermă. Ei bine, dacă gândesc mai profund, poate că nici nu este aşa, poate că totul nu a fost decât hazard.
A fost suficient un singur click dat pe un amărât de mouse, ca să ajung acolo unde am visat. Era tehnologiei, a activităţilor virtuale cu care mai cochetăm noi, ăştia tineri, ne poartă pe tărâmuri la care cu mult timp în urmă poate nici nu am fi visat. Site-ul cel mai cunoscut de „socializare” cum se spune, mi-a adus înaintea ochilor într-o zi, invitaţia de a participa la marele eveniment organizat de Asociaţia de Turism şi Ecologie Albatros Galaţi la Facultatea de Silvicultură Galaţi, o şcoala de munte intitulata „Hai cu noi de munte”, fapt ce nu doar că mi-a atras instinctiv atenţia, ba chiar am fost ademenită de-a dreptul în cel mai pozitiv mod. Am citit cu atenţie că taxa de participare era o simplă donare de carte (ce modeşti!, mi-am spus) pentru copiii nevoiaşi din satul Greci, judeţul Tulcea.
Curioasă, m-am prezentat în ziua cu pricina la locul indicat şi, spre surprinderea mea, s-au explicat cu lux de amănunte unele noţiuni de teorie pentru toţi cei prezenţi, cei care au aceeaşi imensă pasiune ca mine: muntele. Am învăţat care sunt pericolele iminente din pădurile Carpaţilor, care este metoda de a împacheta cât mai eficient şi util un rucsac, cum anume să ne îmbrăcăm, cum se instalează un cort etc., noţiuni care, la prima vedere ar părea atât de simple, dar care nu sunt aşa nici pe departe. Doar superficialii pot gândi sumar, ori Clubul de munte Albatros din care fac şi eu parte acum, nu-şi poate permite un astfel de „lux”.
Dupa ce am devorat teoria, am trecut imediat la practică, iar aici m-am îndrăgostit iremediabil, de micile expediţii montane, de orientarea cu busola, pe care, în paranteză fie spus, am învăţat-o de la nea Ilie, de traseele interesante, dar în special de probele de alpinism la care nu am mai participat niciodată, dar de care am rămas fascinată.
Şcoala de munte constă în şedinţe cu membrii clubului Asociaţia de Turism şi Ecologie Club Albatros Galaţi în care se predau elemente de bază privind respectarea cu stricteţe a regulamentelor parcurilor şi rezervaţiilor naturale, se învaţă voluntariatul din perspectiva că se ajută comunitatea şi natura, ce înseamnă munca în echipă, ajutorul şi respectul reciproc, disciplina, dar şi prietenia adevărată. În timp, devii mai corect, îţi impui ordinea în tot ce faci, gândeşti sau spui, devii competitiv, vesel şi dornic de noi întâlniri.
Pe mine personal, Clubul de munte Albatros a fost ca o minune, l-am simţit şi-l simt aproape ca o revelaţie pentru că m-a schimbat foarte mult, m-a maturizat, m-a făcut mai responsabilă şi m-a învăţat ce înseamnă spiritul de echipă, ce înseamnă răspunderea şi seriozitatea.
Clubul Albatros are alte câteva corespondente în ţară, cu alte cluburi din alte zone, iar atunci când ne găsim cu toţii într-un singur punct, timpul parcă stă în loc. Îţi revezi prietenii, stai cu ei la cântece, jocuri şi concursuri, priveşti cerul înstelat în jurul unui foc de tabără şi adormi în micul tău cort, obosit, dar fericit.
Fericită am fost şi azi când, în cadrul proiectului „Care este Everestul tău?” organizat de Colegiul Naţional unde studiez, am avut onoarea de a-l avea ca invitat pe Tiberiu Pintilie, celebrul alpinist român, ajuns aproape de „acoperişul lumii”, pe Everestul Terrei, locul unde doar sfinţii mai pot ajunge. Când l-am văzut acolo, în amfiteatru, am avut sentimentul că am în faţa mea pe singurul român care a atins cerul. Emoţii, adrenalină, sclipiri de viaţă, zâmbet şi pasiune, toate le-am trăit în acel moment. Care este Everestul meu?, m-am întrebat cu adevărat. În afara faptului că aş dori să mă realizez profesional, probabil nu voi ajunge niciodată să ating o părticică din cer cum a făcut Tiberiu Pintilie, însă măcar să visez speculativ la umbra unui nor, poate fi mai mult decât un concept, poate fi un Zbor de Albatros, înalt şi liber, entuziast şi lin, planând fără egoism deasupra crestelor.
Cristea Teodora
membru aderent, ATE Club Albatros Galaţi