Noua si prima iesire a anului 2015 a tuturor albatrosilor, vechi si carunti de experiente sau cei noi cu o nevoie nebanuita de frumos, de ademenire, de binecuvantare a tuturor peisajelor unice in aceasta lume….deoarece sunt doar din Romania. Aceasta Romanie a celor ce vor s-o cunosca si sunt deschisi sa-i inteleaga si haina rupta si carpita, dar sa-i admire si darjenia de-a ramane neschimbata in simplitate, in frumusete, in meleagurile pustiite cu-n decor ce te face sa te simti mai aproape de Dumnezeu.

Cu acelas gand am plecat si eu de-acasa, sa ma simt reintregita dupa o perioada ce i-am dus dorul acestei haiduceli si nevoi de-a fi una cu pamantul….acea rezonanta a sufletului ce cauta linistea padurii zgaltaita de un aprig vifor ce inalta zapada abia asternuta ca in semn de ocara ca nu l-am mai vizitat de mult.

Eram atat de dornica sa ma reintalnesc cu prieteni vechi, sa le pot impartasi zambetele si dorinta de-a urca la munte pe zapada si nerabdarea-mi de-a simti ,a celor ce vor fi sa se intample , in prezent . M-am intalnit cu Mariana si Tiby, ce-i cu care am plecat cu masina spre a ma bucura de brazii imbracati in zapada si aerul proaspat si insufletit de munte. In trei masini ne-am imbarcat cu totii si-am pornit spre cabana Pietricica de prin Piatra Craiului: http://www.turistinfo.ro/dambovicioara/cazare-dambovicioara/cabana_pietricica-c26872.html      A fost un drum lung dar imbogatit cu depanarea pateniilor dragilor prieteni de calatorie ce aveau sa adauge alte amintiri in palmaresul unui albatros mereu in zbor spre alte experiente.

Ajungem deja pe meleagurile de la poalele muntelui, unde avem ocazia sa intalnim un calaret ce se afunda cu bezna intunericului … Lasandu-l in urma , trecem de Rucar ajungand spre Dambovicioara unde ne pierdem pe drumul ce desparte un intreg munte,lasandu-ne sa admiram stanca ascutita , inalta , culcusita cu cate un crater ce da impresia unei noi intrari intr-o pestera neprihanita a acestor stanci.

Dat fiind ca ningea destul de abundent ,am hotarat cu totii sa lasam masinile undeva mai la poale,pentru a nu risca sa nu mai reusim sa coboram. Asadar am lasat masinile in urma, ne-am inhamat cu rucsacii si-am pornit sa urcam spre cabana, pe drumul anevoios prin zapada . Dupa un lung drum, ce parea in noapte, am ajuns la cabana cocotata in varf de munte primitoare si calduroasa, ce ne-a gazduit in aproprierea orei 02:00 . Am imbucat cate ceva, ne-am veselit cu un cantec pentru muntii nostrii … Cat dor stagnea in launtrul meu sa aud din nou corzile chitarei si sa ma bucur de cantec …

Ne-am pus la somn cu gandul sa ne trezim de dimineata dorind sa facem un traseu impunator, dar pentru ca ne-am trezit tot cu o ninsoare abundenta , fermecatoare si plina de povesti, am hotarat sa amanam si sa facem doar o drumetie pentru a cunoaste tinutul magic in care ne aflam. Plecam in jurul orei 11 pregatiti pentru mult alb, pentru multe poze, si pentru necunoscut. Abia ce iesim din cabana cand Chiri ne arata tuturor captura lui, o stea in 6 colturi maiestoasa povestindu-ne felul cum s-a format din mai multe straturi .

Echipati cu multa voiesie, tarie si dorinta sa putem cunoaste tinutul magic imbogatit cu stele in 6 colturi J ,am inceput sa coboram poteca ce-o ucasem in noapte, si spre bucuria ochilor sufletului de-a vedea tinutul brazilor mandri, gatiti cu vesminte albe stralucitoare in lumina soarelui ce avea sa ne bucure si mai mult drumetia. Din mai nimic, a inceput un adevarat taraboi al imbulgaririi ce avea o tinta principala , Tiby . Dar si asa, a razbit tuturor atacurilor, ferindu-se cu un talent a celor din Matrix spre uimirea si darjenia tuturor. Distractie maxima captata in cateva fotografii ce surprind veselia tuturor. Dar daca tot a venit vorba de poze, sa vorbim si de poza vietii a lui Chiri, extrem de reusita prin surprinderea unei bufnite ce-si lua zborul de pe creanga . Lasam ca poza sa faca toate descrierile.

Intorsi la cabana, istoviti de puteri aprindem focurile si dormim pentru un ceas , doua, dar cu promisiunea lui Tiby caci cand ne vom trezi vom manca cea mai buna tochitura. Si asa a fost, dar inainte de asta ne-au ospatat Crisu cu Mariana cu o supa calda la plic , dar imbunatatita cu legume aduse de noi…ba o ceapa…ba un morcov….! Intre timp faceam ce stim noi mai bine…ascultam chitaristii nostri talentati si ii acompaniem cu versurile pe unde stiute, pe unde bajbaite….dar nu se simtea asta caci voia buna plutea in jurul nostru.

Impachetam cativa cartofi in stanionul pastrat de la sandwich-uri si de la ce mai aveam noi , si ii aruncam in semineul din coltul camerei , asteptand sa se coaca spre deliciul nostru cel din farfurie alaturati tochiturii lui Tiby, facuta si cu ajutorul Marianei. Noaptea cea spre dimineata se incheie tot cu zambet si cantec, altfel nici nu avea cum…dar prea franti, clacam in fata oboselii, asa ca spargem gasca, mergand fiecare la culcusul caduros facut de sobele traditionale de teracota.

Intru-un sfarsit ne trezim cu totii, dar pret de ceva minute tot somnorosi suntem, luam un mic –dejun copios, fiecare oferind si scotand tot pe masa din dorinta de a nu le mai cara inapoi…:) mai lenevim cate putin povestind una alta, apoi cu hotarare ne apucam sa strangem si sa maturam ca sa lasam cabana asa cum am gasit-o, in perfecta ordine.

Haiduceala noastra se incheie, pe moment, cu o poza de grup ce ne va reinvia mereu amintirile , atunci cand om incarunti si vom dori sa impartasim momentele ce ne definesc caracterul….!

P.S. Doresc sa multumesc tuturor c-ati fost deschisi sa ma primiti si pe mine in grupul vostru de inaripati, dar nu orisicum, ci cu bratele deschise si pline de caldura si cu dorinta sa pot invata si eu sa zbor alaturi de voi pe culmile si crestele muntilor.

Cu mare drag, Simona Darabana