Mariana Tudor
04.09.2014

Un proiect de suflet al ATEC Albatros Galati – remarcarea traseselor din Parcul National Muntii Macinului a demarat in week-endul 29-31 august 2014 cu zona cea mai sudica, zona cea mai salbatica si cu traseele cel mai greu accesibile.

Proiectul era in mintea noastra de mai mult timp, dar la inceputul anului l-am pus si pe hartie. Am avut discutii cu conducerea Parcului National Muntii Macinului, si am primit din partea lor aprobarea de remarcare a traseelor. Am primit ulterior ajutor in vopseluri de la prietenii nostri de la Clubul de Turism si Alpinism Ciucas Ploiesti. A urmat incercarea de a pune in calendarul activitatilor noastre de anul acesta actiunea. In primavara, vremea ne-a fost potrivnica in doua randuri, a plouat in ambele finaluri de saptamana cand ne-am propus sa purcedem la treaba. In final am amanat pe toamna derularea efectiva a proiectului. Nu de alta, dar vara Macinul e aspru si neprimitor, iar calendarul nostru era destul de plin.

Anularea unui concurs de munte care era programat la finalul lui august pentru care eram pregatiti de drum ne-a facut sa ne hotaram pe ultima suta de metri sa incepem actiunea de remarcare de mult timp pregatita.

Trei masini, bagaje multe, harti, busole, vopsea, perii de sarma, pensule, diluant suficient :), plus o echipa de 11 albatrosi entuziasti sunt prezenti la bac vineri seara. Putin dupa ora 20:00 bacul paraseste Galatiul si ne duce peste Dunare, iar masinile mai departe in aventura noastra plina de culoare la propriu. 🙂

In Greci intregim echipa cu al 12 membru ce se afla pe la plaiurile locale la parinti, parasim satul si pornim pe un drum de praf in cautarea locului de campare de la Cozluk. Tarziu in noaptea montam tabara si ne bucuram de un cer cu mii de stele. Ne era dor de Macin, peste vara l-am cam tratat cu indiferenta. 🙂 Un mic foc de tabara ne lumineaza masa, iar sunetele de chitara aduc liniste in mintile si sufletele noastre zbuciumate. Nu ne lungim mult in noapte pentru ca ziua de sambata se anunta lunga si plina de activitati.

Ne trezim devreme sambata, ne impartim in 3 echipe de cate patru membri, Tiby face o ultima prezentare a ceea ce urmeaza sa facem, impartim materialele si pornim la drum, fiecare echipa pe traseul ei. O echipa porneste din tabara pe traseul Cozluk, marcat cu punct rosu. Celelate doua se imbarcheaza in masini si pornesc spre intrarea in celelalte trasee. Echipa numarul doi are ca destinatie Hamcearca de unde porneste in traseul Valea Vinului, traseu, marcat cu banda galbena. Echipa numarul trei, cea din care am facut si eu parte pleaca spre Cerna de de unde intra pe banda rosie in Traseul Crapcea.

Munca a fost intensa, era prima data cand faceam asa ceva, dar ne-am pregatit bine, si am tratat cu responsabilitate cele asumate. Satisfactia cand priveam in urma si vedeam rezultatele imediate ale efortului nostru a fost o rasplata mai mult decat suficenta. Fiind iubitori de munte, si de Macin in special am incercat sa ne punem in situatia unui turist aflat pe acel traseu pentru prima data. Am marcat bine schimbarile de directie si am dat atentie speciala zonelor unde orientarea era mai dificil de facut. Entuziasmul si un soare bland de final de vara ne-au insotit pe tot parcursul zilei. Spre seara recunoasteam ca ne-a ajuns si oboseala, dar eram multumiti de munca noastra de echipa.

Ne-am regasit cu totii seara tarziu in tabara de la Cozluk, am impartit impresii despre cele realizate, despre problemele intampinate si modul in care le-am gasit rezolvare. Am tras concluziile si invatamintele la cald pentru a ne fi mai usor in etapele urmatoare ale proiectului de remarcare.

Traseele pe care le-am remarcat sunt urmatoarele:

1. Traseul Cozluk
Lungime 16 km
Punct Rosu
Greci – Valea Cozluk – Valea lui Jug – Groapa de Arama – Valea Adanca – Valea Plopilor – Greci

2. Traseul Valea Vinului
Lungime 12 km
Banda Galbena
Cerna – Valea Cernei – Valea Adanca – Dealul Lui David – Vf. Vinului – Creasta Cardonului – Hamcearca

3.Traseul Varful Crapcea
Lungime 12 km
Banda Rosie
Balabancea – Dealul Crapcea – Vf Crapcea – Vf. Echistea – Valea lui Puiu – Cerna

Avem in plan inca doua etape de remarcare ce se vor derula pe parcursul toamnei, etape in care intentionam sa finalizam remarcarea tuturor traseelor turistile din Parcul National Muntii Macinului.

Va prezint in continuare impresiile unor membri mai noi sau mai vechi despre implicarea lor in acest proiect.

Cristea Teodora ne spune:

Clubul Albatros şi frumoasele mele experienţe montane

Vara asta a fost deosebită din multe puncte de vedere. M-am plimbat cât nu m-am plimbat în ultimii cinci ani, cred. Bine, că oricum aş fi plecat într-o vacanţă cu părinţii mei, cel mai probabil, dar nu aş fi trăit experienţele pe care le-am trăit cu bunii mei prieteni de la clubul de munte Albatros.
Astfel, de exemplu, la sfârşitul săptămânii trecute ne-am gândit să facem o scurtă expediţie în Măcin. Am plecat de vineri seara, am trecut Dunărea cu bacul şi ne-am îndreptat către Parcul Naţional Munţii Măcinului din judeţul Tulcea.

Vremea a fost splendidă, soare, cer senin, multe insecte, dar şi un spirit de aventură pe care cu greu mi-l puteam stăpâni. În prima seară am aflat că voi face Traseul 3, adică Valea Frăsiniş – Vârful Crapcea, ceea ce înseamnă aproximativ 12 km de mers pe jos. Ştiu că este mult, că cei mai mulţi întorc ochii peste cap când aud de atâta distanţă de parcurs, dar mie mi se pare ok, chiar dacă mă plâng de picioare după aceea. În fond, aventura este cea care dă imbold tinereţii mele şi, dacă acum, la vârsta de 18 ani nu fac asta, atunci când să mă încumet?

Aşadar, în vervă şi cu adânc elan, mi-am luat pensula în mână, găleata în cealaltă şi dă-i la vopsit copaci şi stânci şi pe faţă şi pe verso, de în noaptea aceea aproape că visasem: roşu – alb, alb – roşu, scaieţi, păianjeni şi broaşte ţestoase. Mersul prin pădure mi s-a părut fantastic, fiindcă am cam uitat în orele acelea ce înseamnă tehnologie, ce înseamnă telefon, facebook ori snapchat.

Scaieţii m-au împânzit şi mă luptam cu ei mai ceva ca Ştefan cel Mare cu turcii. Apoi, când îi vedeam pe prietenii mei că erau foarte entuziasmaţi în faţa unui gândac sau a unui greiere, mă gândeam ce bine ar fi fost să fi fost chiar în acel moment în mijlocul unui Mall, departe de lumea dezlănţuită din pădurile Dobrogei. Îmi trecea repede însă fiindcă, în fond, muntele e viaţa mea, el este pasiunea cea mai mare pe care o am în momentul de faţă. Îl ador, deşi mi-e teamă de enigmele şi pericolele ce-l însoţesc dar am învăţat că, atât timp cât îl respecţi, atât timp cât mărimea sa impunătoare te face să-ţi pleci capul, atunci el îţi poate deveni cel mai bun prieten.

Experienţa de la Măcin mi-a încărcat din nou bateriile, m-a făcut să visez iarăşi la frumuseţile naturii şi să-mi doresc pe zi ce trece tot mai multe aventuri cu Albatroşii mei dragi. Mă simt tare bine alături de voi.

Vă mulţumesc că m-aţi primit în familia voastră.

Perspectiva lui Negru Gabriel este urmatoarea:

Pe 29 August am plecat impreuna cu cativa prieteni sa remarcam trasee montane in Cozluk . Drumul repartizat a fost Cozluk- Valea plopilor .

Sambata dimineata ne-am inarmat cu galetuse cu vopsea, perii, voie buna si rabdare .
Am pornit incet, incet , din carare in carare, de la un copac la altul, sa reintregim un drum de munte. Primii copaci se ascundeau timid in spatele desisurilor , asteptau cuminti (ca niste copii jucand ascunselea) sa fie scosi in evidenta, pentru ca trecatorii sa poata traversa muntele, in lung si in lat, regasindu-si apoi drumul spre casa.
Primele semne puse, emotii, tantari si drumuri intortocheate .

Am mers incet, dar repede a trecut timpul. Dupa cateva ore bune am facut o pauza. Totodata , si padurea parca a ramas in loc pana ne-am facut curaj si am reluat drumul .
Acum stiam cat de cat ce trebuie sa facem , pensula parca se misca singura si copacii strigau: pe aici este drumul.
Partea cea mai frumoasa si cea mai grea a fost aproape de final cand am gasit o alta cale de a traversa o zona, mai usor si mai ales in acord cu natura si cu legile gravitatiei.

Obositoare dar foarte placuta aceasta experienta . Sunt foarte multumit si abia astept o alta experienta de genul. De acum voi privi cu alti ochi persoanele care se implica in acest gen de activitati .

Armand ne spune ca:

Muntii Macin , traseu Valea Vinului – traseu usor ce poate fi facut si in adidasi dar nu recomand pentru ca sunt multi scaieti. In mare parte drumul merge prin padure si pe unele portiuni se ajunge in zone de creasta unde sunt niste privelisti minunate. Acum traseul este marcat complet, fara a mai exista riscul de a te rataci. Proaspat facut, atat de proaspat incat nici vopseaua nu s-a uscat 🙂 .Remarcarea acestui traseu a fost distractiva, usoara, dar si obosituare.