Mariana Tudor
25-27 aprilie 2014

Cu pretext de primavara, de verde crud, de flori, de dor de prieteni si cu chef de povesti am trimis veste oamenilor de mai aproape sau de peste munti si campii, ca Macinul isi va spune povestile. Speram ca vom gasi ceva doritori sa il asculte pe batranul munte, nu de alta, dar greu l-am convins sa povesteasca cate ceva din cele ce stie :). Primim cateva confirmari ca vom avea oaspeti din toate colturile tarii, iar noi incepem sa adunam emotii. Oare vor veni ? Campat in aprilie ? Stiu ei ca suntem nebuni, dar chiar asa ? 🙂 Le-am tot povestit ca muntele nostru e primitor si plin de viata primavara si ii plac vizitatorii – dar ei greu de convins. Am promis noi cald si soare si verdeata, dar vremea e capricioasa si parca ne face in ciuda toata luna aprilie – ploaie si iar ploaie. E vineri de dimineata – cum credeti ca incepe ziua ? Evident cu ploaie :)…… ce de emotii !!!! Ma gandesc eu sa-l rugam pe dumnealui – muntele – sa puna o vorba la doamna vreme sa ne aduca ceva soare. Ne punem toate sperantele in el – se stiu de mult prea mult amar de timp si poate el are trecere la dumneaei, chiar de o stim cu totii capricioasa si plina de surprize :). A reusit, a convins-o sa isi ascunda pe nu stiu unde ploaia si apoi incet incetisor si norii.
Noi cu treburi pana in ultima clipa, mai sa ajunga inaintea noastra oaspetii 🙂 – dar in final am ajuns impreuna cu unii dintre ei in poiana cu verdeata de la poalele muntelui nostru – muntele cu cele mai frumoase paduri primavara. Cei mai multi cred despre Macin ca e doar stanca, dar el ascunde paduri de un verde crud si surprinde prin multitudinea de specii de plante pentru cei ce doresc sa le descopere.
Odata ajunsi in poiana, emotiile se risispesc incet incet. Ce am pregatit pentru ai nostri oaspeti ? Relaxare, inedit, probe haioase,o ciorba de pui pentru incalzit trupuri si inimi, echipe alese de hazard – orice altceva decat se asteptau.
Singura proba care ne-a pus pe toti la incercare a fost proba barierei pe care cu totii doream sa o trecem. Dar cum sa faci sa stie cei din tabara ca tu te afli dincolo de bariera si ai vrea sa treci cand semnalul la telefon lipseste ? Fiecare s-a descurcat cumva si au ajuns cu totii in tabara, unii vineri seara, altii sambata de dimineata. Asadar prima proba de creativitate a fost trecuta :).
Sub puterea focului de tabara, a sunetelor de chitare in noapte si a vocilor ce fac liniste, toate barierele mai mult sau mai putin imaginare au cazut si s-a revarsat linistea peste suflete.
Fiecare a primit dupa dorinte. Unii si-au dorit un cer instelat si norii s-au lasat convinsi sa isi ascunda prezenta si s-au aratat stelele. Altii erau pentru prima data printre noi si era frumos sa le simti incantarea necunoscutului ce ii cuprindea. Altii au primit o imbratisare, altii o melodie ce a facut farame sufletul. Unii s-au multumit sa priveasca in foc, iar altii sa rada cu pofta si sa fie multumiti de simplul fapt ca erau acolo printre cei pretuiesc aceleasi lucruri.
Sambata de dimineata ordinea de zi a dat peste cap tot ce isi imaginau cei prezenti la al nostru asa zis concurs. Tot ceea ce a contat a fost creativitatea, joaca, relaxarea, relationarea, depasirea de bariere. Dar nimic nu a fos intamplator, multe s-au potrivit doar cu ajutorul a ceva ce e dincolo de puterea noastra de intelegere.
Macinul si-a spus povestile pentru cine a dorit sa le asculte. Pentru a le spune pe unele s-a folosit de Tiby si de placerea lui de a da mai departe istorii despre muntele favorit. Dar pe cele mai multe dintre ele le-a spus fiecaruia dintre noi – fiecare a auzit ceea ce a avut nevoie sa auda si ceea ce i s-a potrivit sufletului sau. Cele ce le stie el – batranul munte sunt nenumarate, dar daca e ceva ce a invatat in lunga-i existenta, si vrea sa ne faca sa intelegem, e ca prin scurta lor trecere prin viata oamenii ar trebuie sa puna pret pe putine lucruri : pe respect, pe prietenie, pe deschidere, pe trairea momentului, pe AICI si ACUM.
Despre ce a fost vorba in aceasta intalnire ? A fost despre oameni, a fost despre dorinta noastra de ai simti aproape, a fost despre lucruri simple ca primirea pe frunte a atingerii unei raze de soare sau a unui sunet de chitara si a unei voci ce sfasie noaptea. A fost despre frumusetea unor oameni ce au spus atat de emotionat « venim pentru ca ne este dor de voi ». A fost despre furtunile din noi si dintre noi. A fost despre descoperirea realului dincolo de atat de multe iluzii ce ne inconjoara.