Decalogul alpinistului (si al “montaniardului” – putem spune noi)


Hai cu noi pe munte! / vineri, octombrie 18th, 2013

Buletinul Alpin, anul VI, nr. 2 , A.D.M.I.R. (în romaneste de A. Păcurariu)

www.carpati.org

1. Să nu întreprinzi o ascensiune ce-ți depășește puterile. Tu trebuie să învingi muntele, nu el pe tine! Să-ți fixezi un obiectiv pe care să-l poți atinge dar să știi, de va trebui, să renunți la el și să faci stânga ‘mprejur cât mai este timp. Să nu fii grăbit și să nu încerci să stabilești recorduri de viteză. Să nu ai mania piscurilor, dar nici să nu ocolești dificultatea în variatele ei forme.

2. Să pregătești cu de-amănuntul orice excursie fie că vei merge singur, cu prieteni sau cu ghizi. Un ignorant sau un neputincios care are nevoie de guvernantă alpină este, în munti, pur și simplu ridicol. Pregătirea intelectuală trebuie să fie tot atât de complectă ca și echipamentul alpin. Să cunoști mediul în care te miști și să-i înțelegi fenomenele. Să nu-ți încarci stomacul și să nu ai pretenția să te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tău alpin să fie acela de a gusta cu aceeași plăcere o Duminică frumoasă pe un vârf de delușor ca și, cu alt prilej, un abrupt din cele mai grele. Nu este nevoie să fii dela început un desăvârșit cățărător. Să nu pățesti ca acela care, de atâtea stânci și pereți, nu mai vedea muntele. Să nu uiți că munții sunt bogați în primejdii dar, în același timp, să știi că, cu prudență, spirit de prevedere și inteligență, le poți învinge.

3. Să nu uiți în munți că ești o ființă civilizată. Bucuria și puterea nu se confundă cu mitocănia, brutalitatea și grosolănia. Adu-ți aminte că încă dela gară și în tren, educația ta în general și cea sportivă în special, sunt puse la încercare. Dacă ții, poți să iei cu asalt piscurile dar să nu faci aceasta în vagon. Ca să se vadă ce cățărător îndrăcit ești, nu este absolut necesar să faci echilibristică pe scările sau tampoanele vagonului. Să nu consideri frânghia și colțarii ca o emblemă a breslei tale, care se cere expusă. Să nu periclitezi cu sculele tale, skyuri, piolet, etc., ochii și hainele vecinilor și să nu le umpli urechile cu trăncăneli și hohote de râs. Dacă întâlnești un drumeț solitar salută-l sau resalută-l și dacă crezi că e cazul să-l critici, fă-o cel puțin atunci când nu te mai poate auzi. Nu-ți imagina să devii alpinist, utilizând un jargon de munte, artificial. De asemenea nu e cazul să-ți ștergi nasul cu degetele numai pentru că ai dezbrăcat costumul de oraș.

4. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbați și să nu împodobești Natura, această operă al lui Dumnezeu, cu cioburi de sticlă, hârtiuțe, cutii de sardele și alte rămășițe. Amintește-ți că și alții, după tine, vor voi să bea la izvorul pe care îl murdărești fără rost. Tăblițele de marcaj nu sunt menite să servească drept țintă pentru proiectilele tale improvizate și nici nu trebuie să le schimbi așezarea dintr-o glumă deplasată. Să nu lași deschise porțile stânelor și ale împrejmuirilor, căci poți provoca pagube proprietarilor și arunci discredit asupra tuturor drumeților. Din același motiv să nu sari peste îngrădiri și nici să nu te inviți nepoftit, nici chiar în claia de fân ce o vezi în proprietatea cuiva. Cîntă dacă-ți face plăcere dar cu măsură și acolo unde este locul. Chiuiturile se potrivesc de cele mai rare ori cu gătlejul tău și nici nu fac totdeauna plăcere semenilor tăi. Nu țipa fără rost; tulburi inutil oamenii și animalele. Aprinde focuri numai dacă este absolut necesar, supraveghează-le atent și, la urmă, stinge-le complect. Nu arunca pietre și caută să mergi astfel încât să nu provoci căderea lor, chiar dacă ai convingerea că nu te urmează nimeni. Pe drumuri umblate și în locuri expuse se recomandă să nu faci nudism și nici semi-nudism; altfel însă, profită de aer și soare cum poți mai bine. Cum te apropii de locuri populate, urmează regulile conveniențelor sociale.

5. Fii bun camarad! Dacă ești conducător, evită să fii autoritar și încăpățânat, încrezut sau îngâmfat; dă dovadă de spirit de înțelegere și răbdare. Nu fi zgârcit cu avutul tău nici cu cunoștințele tale. Hotărârile să-ți fie determinate de capacitatea de rezistență a celui mai slab. Abandonând pe cineva în munți, îl vei avea poate pe conștiință. Dacă tu ești cel condus, adaptează-te aceluia care cunoaște mai bine locurile, silește-te să fii la înălțime și caută să înveți; chiar și cel mai slab dintr-o echipă își poate face datoria. Să știi că un tovarăș bun este tot atât de rar ca și un conducător bun. Orice străin care împarte cu tine dragostea pentru munți să-ți fie camarad, mai ales atunci când este în primejdie sau are nevoie de vreun ajutor, de n-ar fi decât o înghițitură din bidonul tău sau o privire pe harta ta. Chiar și în ghidul pe care-l plătești, să vezi un tovarăș, un prieten. Nu fi autoritar față de el și ai lui, dar nici nu te comporta de parcă ați fi mâncat de când sunteți, din aceeași strachină.

6. Respectă cabana tot așa cum îți respecți propria ta casă. Fii modest și nu cere lucruri pe care ți le poate oferi cel mult un hotel. Nu uita că aici, în creierul munților, portmoneul tău nu mai contează și că toți suntem egali. Pioletul, skyurile, zăpada, gheața, noroiul n-au ce căuta în sufrageria cabanei; leapădă-te de ele, prin urmare, înainte de a intra. Nu transforma locul de odihnă și recreație, care este cabana, într-o cârciumă. Nu ocupa toate băncile și mesele cu ranița, pioletul, merindele, hărțile și picioarele tale. Oricât ai fi de tânăr, gândește-te că nu este aici locul să faci dragoste. Lasă în pace patefoanele și chelnerițele, iar pe chitară să nu pui mâna decât dacă te pricepi. Cartea de impresii să n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mult mai util să notezi de unde vii și încotro te duci, mai ales dacă te pregătești pentru o ascensiune grea. Urma lăsată în acest fel de un turist, înlesnește trimiterea la nevoie, a ajutoarelor și poate liniști pe cei îngrijorați de soarta lui. Ai dreptul să ceri un loc de dormit și dacă ești înainte sau după un drum, poți să ți-l alegi pe cel mai bun. Dar să nu eziți să-l cedezi celui care, fie că este epuizat, bolnav sau mai în vârstă decât tine, are nevoie de odihnă. Nu te urca încălțat în pat și nici nu alerga cu bocancii pe scări, mai ales noaptea. Dacă sforăi, nu te culca în dormitorul comun. Fii prudent când umblii cu lampa și focul. Nu uita că nu ești stăpânul cabanei, iar îngrijitorul este administratorul unei instituții care îndeplinește un rol de mare interes obștesc; te vei supune deci dispozițiunilor sale. Orice loc și orice lucru ce-ai folosit, să le lași în aceeași stare în care, venind, ai vrea să le găsești. Mai ales în casele fără cabanier, să ai o grijă deosebită pentru ceilalți, fie că-ți sunt tovarăși de locuință, fie că-ți vor urma. Gândește-te că întreaga cabană, cu tot ce cuprinde, reprezintă un bun ce ți-a fost încredințat cu bună credință. Fii econom cu rezerva de lemne, adeseori adusă cu mari sacrificii și, în vederea celor ce vor veni după tine, părăsește casa după ce ai măturat și ai pus toate lucrurile la locul lor. Închide-o bine și nu uita să lași banii ce reprezintă taxa de cabană și lemnele (acolo unde este cazul).

7. Nu fura! Nu fura altora, nici liniștea, nici singurătatea ce-o caută, nici perspectiva. Dar să nu furi nici bețe de sky, curele, frânghii, nici fânul sau lemnele strânse cu multă trudă. Nu fura nici florile, pe care Dumnezeu le-a creat pentru toată lumea. Câmpul, iarba, arborii trebuiesc cruțați; vitele și vânatul să nu fie speriate. Nu tăia jnepi și arbori pentru a-ți cheltui prisosul de energie neconsumată. Nu distruge furnicarul, nici chiar din curiozitate “științifică”, iar melcul, șarpele inofensiv sau broasca să nu fie pentru tine niște fiare sălbatice care trebuiesc stârpite. Să vezi în munte un paradis în care Dumnezeu te-a așezat ca pe un nou Adam; ajută-l să-și păstreze originalitatea și sfințenia.

8. Nu minți, nu exagera, nu fi lăudăros! Chiar și ascensiunea cea mai dificilă este puțin lucru față de alte realizări omenești. Nu-ți da o importanță prea mare și nu căuta să micșorezi pe alții, chiar dacă sunt începători, moșnegi sau membrii altei asociații. Nu critica și nu înjura tot timpul, găzduirea, tovarășii sau legătura dela sky. Nu duce cu tine preocupări de ordin politic. Nu trebuie să te legi sau să-ți bați joc de credințele, datinile sau particularitățile locuitorilor dela munte. Adu-ți aminte că nu ești decăt un oaspete trecător pe acele meleaguri…ca și în lumea aceasta.

9. Apără onoarea Asociației tale și nu numai a aceleia a cărei insignă o porți, ci și a acelei mari comunități care ți-a făcut accesibilă lumea munților, și care servește o mare idee, nu numai confortul tău. Fii mândru că faci parte din această comunitate și că poți să participi la viața ei. Onorează pe cei care au creat pentru tine, pe maeștrii care au cucerit prima poteca și primele prize spre vârf, precum și pe cei care au pus ultima piatră.

10. Nu profana munții prin mania recordurilor. Înțelege-le sufletul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.