Mariana Tudor

16.08.2013

Ce imi trece prin minte cand spun “turism in Romania”? ……..peisaje naturale si istorie bogata, apele Dunarii, frumosii si impaduritii Carpati, litoralul Marii Negre , Delta Dunarii, sate rustice in care se pastreaza inca traditii seculare. Si imi mai trece prin minte arhitectura religioasa (bisericile si manastirile Moldovei si ale Bucovinei), orasele medievale si castelele Transilvaniei. Si mi se duce gandul la toate astea pentru ca au fost sadite in amintiri de educatia din scoala si mai tarziu de eternele discutii ale autoritatilor care incearca sa promoveze Romania.

Dar dincolo de povestea aceasta idilica care este adevarul? Ce prefera romanul? Care este turistul de Romania?

Nu stiu ce spun statisticile si datele oficiale dar bunul simt si “ochiul liber” vede peste tot turistul roman. Este iubitorul de munte  care iese sa isi incarce bateriile. Dar nu iese oricum si oriunde, iese pana acolo unde ii permite masina, cat mai adanc in inima padurii si a apelor. Si daca tot iese in natura si mai este si iubitor de munte nu isi uita acasa gratarul, manelele si micii. Uita insa acasa bunul simt, respectul pentru natura si oamenii din jur. Iar la plecarea spre casa uita din nou ceva, de data asta in natura, uita resturile alimentare si ambalaje, uita sa stinga cu atentie focul. Data viitoare insa va cauta din nou un loc virgin, cat mai curat, ca doar iubestele muntele si vine in natura sa se linisteasca. Nu avem nevoie de o analiza mult prea profunda ca sa vedem ca asta e directia pentru marea majoritate.

Dar mai intalnim ceva? Da, din fericire mai intalnim si alti oameni. Cine sunt ei si ce fel de turism fac ei?

Acest alt om este drumetul, omul de munte, turistul montan sau montaniard-ul. Cine este montaniard-ul si ce fel de turism face el?

Dictionarele spun ca montaniard-ul este locuitorul de la munte, munteanul. Asta este acceptiunea din vechime a termenului. Dar in sensul mai nou al cuvantului montaniard este omul de munte, omul care iubeste si frecventeaza muntele. Poate fi insa si un orasean, unul care nici macar nu s-a nascut la munte, dar care respecta muntele si il aborbeaza in mod adecvat. Este cel care invata pas cu pas ce este muntele, il afla legile si apoi le respecta. Este cel care respecta padurea, stanca, florile si animalele salbatice. Este cel care curata sau amenajeaza un izvor. Dar este si cel care respecta oamenii de langa el si isi face din tovarasii de drum prieteni, pentru ca asa cum spune o iubitoare a muntelui, Bucura Dumbrava in Cartea Muntilor “Nici o imprejurare nu e mai prielnica imprietenirii, ca un drum lung de munte….daca vrei sa cunosti caracterul unui om, ia-l cu tine pe munte”.

Dar daca iubesti muntele, il respecti si vrei sa il si  cuceresti nu o faci la intamplare. Vii la munte cu echipament corespunzator, vii la munte cu cunostinte adecvate pentru a putea evita accidente si a te bucura si data viitoare de intalnirea cu el. Si mai vii la munte cu un comportament ecologic. Vii la munte cu scopul de a cunoaste, de a observa, de a admira fauna si flora din zona, formele de relief si ciudateniile peisajului. Si toate astea fara a interveni si distruge.

Dar cum se face alegerea intre cele doua categorii de iubitori de munte, pentru ca in felul lor toti se pun in aceeasi categorie – iubitorii de natura si munte? Asadar cine face trierea? Imprejurarile?  Intamplarea? Curiozitatea? Educatia?

Spune atat de frumos Lucian Blaga “Muntele este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Muntele e asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine”.

Odata ce ne-am indragostit de munte cine ne invata sa facem fata acestei iubiri ca sa ne bucuram cat mai mult timp si in siguranta? Cine sunt profesorii, educatorii de munte? Poate la baza Scoala Muntelui este scoala familiei este scoala societatii, dar cel mai usor si cu adevarat  se invata de la adevaratii oameni de munte, plini pana la refuz de informatii – poate si de aceea vorbesc foarte mult. Sunt oamenii care transmit informatiile prin viu grai de o la o generatie la alta.

Profesorul de munte e cel care stie muntele, ii stie frumusetea si iti poate spune care ii sunt pericolele. Este cel care stie ca daca il gasesti curat il lasi curat la plecare, iar daca nu il gasesti curat il cureti tu. E cel care ii stie potecile si ascunzisurile, e cel care stie ce este aceea o harta si o busola si te poate invata si pe tine sa le citesti. Este cel care care poate ajuta sa iti pregatesti cat mai ergonomic rucsacul, e cel care te invata cum sa calci  in siguranta pentru tine si pentru ceilalti fara sa rostogolesti pietre la vale. Este cel ce stie legendele si povestile muntelui si te face sa il privesti cu ochii mari si plini de incantare.

Sa ii gasim, pe ei , pe profesorii de munte, sa invatam de la ei si sa invatam la randul nostru pe altii. Poate in felul asta inversam statisticile si devenim majoritate, noi  cei care respectam natura si oamenii.