Mariana Tudor
04.08.2013
Stiti ce cred eu? Atunci cand construiesc impreuna intre oameni se formeaza legaturi trainice. Cand sunt umar la umar, cand trag in aceesi directie – chiar si atunci cand apar dispute si greseli – intre acei oameni se nasc punti durabile.
Exista inainte de toate traditia – traditie ce are in spate istorie si oameni. Apar apoi idei, discutii, controverse, actiune si munca. Si in urma acestor actiuni avem un rezultat final. Acest rezultat – mai mult sau mai putin perfect leaga oamenii. Relatiile fragile ce existau intr-un grup se consolideaza si devin mai puternice. Iar daca constructia nu e unica, ci se repeta cu atat mai stabile vor deveni legaturile.
Invatam unii de la altii, ne dezvoltam si crestem impreuna….. “furam” mai mult sau mai putin constient de la cei de langa noi ceea ce ne poate fi de folos pentru devenirea noastra continua…. dam mai departe…..
As avea atat de multe de spus despre aceasta noua Delta ce a trecut peste mine. Dar as vrea sa ma opresc asupra unei intamplari ce pe mine m-a atins si mi-a demonstrat ca putem lucra ca o echipa, ca suntem o echipa.
O sa va spun povestea medaliilor pe care le-am oferit castigatorilor.
A fost o data o bucata de lemn ce pas cu pas s-a transformat si a prins viata trecand prin mainile mai multor oameni. Bucata de lemn a fost gasita de cineva, un altul a feliat-o si a transformat-o in mici rondele. Urmatorul a slefuit micile rondele iar lemnul a capatat deja lumina. Au urmat la rand alte doua persoane ce au lacuit bucatile de lemn. Dupa lacuire medaliile au fost gaurite pentru a trece snurul tricolor prin ele. Altcineva a prelucrat din fimo mici albatrosi azur pe care i-a aplicat pe medalii. Dar pentru a se naste albatrosii de fimo a fost nevoie de o matrita, construita si ea la randul ei de catre unul de-ai nostri. In final medaliile au fost scrise si au devenit pregatite pentru a ajunge pe piepturile castigatorilor concursului nostru. Daca asta nu e munca de echipa atunci cum ar putea fi numita?
Atat de multe intamplari din Delta au luat nastere printr-o poveste asemanatoare – o poveste a lucrului impreuna.
A fost povestea borsului de peste.
A fost povestea umbrarului din stuf.
A fost povestea focului de tabara.
A fost povestea lampioanelor.
A fost povestea relatiei noastre cu un om special – nea’ Ilie
A fost povestea copiilor de la Centrul de Plasament Somova si a micilor cadouri stranse pentru ei.
Si au fost atat de multe alte povesti…..
Sunt povesti care au in spatele lor idei, controverse, munca, participare, greseli, dispute uneori – dar au mai ales bucuria rezultatului final si a lucrului facut impreuna pentru prieteni dragi.
Nu am fost perfecti, am avut multe scapari dar am facut totul cu drag si cu dorinta ca invitatii nostri sa se simta bine primiti. Multumesc colegilor si prietenilor mei pentru participare si implicare. Va multumesc voua – oaspetilor nostri – prieteni vechi si noi pentru ca ati onorat invitatia noastra. Impreuna cu voi am dat mai multa viata unui loc salbatic, dar atat de frumos.
Sa ne revedem cu bine la anul ce vine.