Elena Paraschiv (Bri)

10.05.2013

Impreuna cu doi prieteni dragi am pornit catre Muntii Macinului.

Pentru mine inceputul a fost o provocare. Nu mai facusem sport de ceva timp si aveam dubii ca o sa tin pasul cu ei, stiam ca Tibi si Mariana au conditie fizica de mers pe munte mai exersata decat a mea.

Cu toate acestea era ceva interesant, ceva ce nu mai facusem pana atunci, iar asta m-a facut sa zic DA! fara sa stau prea mult pe ganduri. In viata, mi-am propus sa colectionez amintiri si momente frumoase, mai mult decat lucruri.

O excursie care a inceput cu o calatorie nebuna pe bicicleta, cu un rucsac mare in spate si un prieten bun gonind toata faleza pana la bac in mai putin de 10 min. Apoi o bere rece si bine meritata la barul de unde am aflat de la Tibi de ce se ciocnea berea pe timpuri (pentru mai multe detalii, intrebati-l pe el – sunt sigura ca asa veti afla si alte povestioare interesante cu care Tibi obisnuieste sa ne incante). Apoi ne-am intalnit cu Mariana, care desi a intarziat (pentru ca bacul a plecat mai devreme decat asteptam noi) a ajuns la fix.

Fara sa intru prea mult in detalii o sa scriu urmatoarele randuri  pentru mine, pentru Mariana si pentru Tibi, oameni minunati  carora vreau sa le multumesc pentru ca au intrat in viata mea si intr-un fel au devenit o parte din mine, parte pe care o voi purta cu mine oriunde ma duc. Momentele petrecute la linistea focului, gatitul delicioasei omlete cu salata, romul si cafeaua, peripetiile prin padure, cand tibi se chinuia sa ne faca drum cu maceta, intalnirea cu prietenii de la Cub, rasetele, intaltimile si frumusetea naturii, apoi florile gingase, apa rece si carnatii incinsi pe foc. Erau iepurii si broastele testoase, sunetele de sacali si racoarea diminetii. E soarele care apune si avionul acela sus pe cer care stiu ca va zbura in curand. Oamenii, momentele si natura… e mixul perfect.