Apreciez foarte mult experiența pe care am trăit-o alături de Albatroși în cadrul proiectului “Hai cu noi pe munte!” întrucât am învățat ce înseamnă spiritul de echipă, am învățat să ajut și mi-am înfruntat frica de înălțime. Aici am învățat cum mă pot orienta cu ajutorul unei busole și a unei hărți sau cum pot aprinde focul fără chibrituri sau brichetă și doar cu amnarul (nu mi-am închipuit că poate fi atât de dificil). M-au încântat focul de tabară și cântecele acompaniate de chitară sub cerul înstelat de care te poți bucura doar departe de oraș. Per ansamblu, a fost o experiență frumoasă pe care aș repeta-o oricând cu drag. (Noemi) 

“Hai cu noi pe munte” a fost titlul evenimentului de care dădusem întâmplător pe Facebook. Știam cumva că-mi place muntele de mult timp, poate Tolkien mi-a dezvoltat dragostea pentru munte prin ilustrațiile ce mi le creasem citind Hobbitul, sau Firul Roșu al Sorții (vechi mit chinezesc) ce-mi leagă glezna a ramas undeva înnodat prin munți. Din partea mea se cerea doar dorința de învața lucruri noi și o taxă simbolică – o carte care apoi va fi donată. Eram sigur că știu sa-mi aranjez lucrurile în rucsac și ce mi-ar trebui pentru a merge pe munte, asta până în momentul când am cunoscut oamenii din clubul Albatros, care erau pentru mine ca o enciclopedie. Am învațat termeni de care nici nu auzisem până atunci și mi-am dat seama că ce-am știut până în acel moment a fost doar șoarecele de lângă elefant. În urma acelor numărate ore de curs, am ramas cu rezumatul activităților unor oameni care merg pe munte de mulți ani. Deci, acești oameni faini ne-au rezumat anii lor de drumeții, ne-au împartășit dificultățile cu care ei deja s-au întâlnit și la final au devenit pentru noi învățători și prieteni. Panoul de cățărare a fost primul meu munte de lemn pe care l-am escaladat. Și asta a fost îndeajuns să-mi dau seama că atunci te simți mai viu ca niciodată. Membrii clubului ATE Albatros Galați m-au învațat un lucru foarte important: Muntele este mult mai mult decât o ridicătură a scoarței pământului, Muntele este cântec de chitară la foc sub cerul plin de stele, apă de izvor mai limpede ca oricare alta pe care o găsești în supermarket, prieteni adevărați, cățărare și rapel, și multe altele. Lumea este altfel la înălțime, liniștea-ți permite să-ți auzi gândurile. Evadezi din zooparc. Rămâne voi să decideți dacă mergeți să simțiti muntele sub picioroare sau e sufficient să-l vedeți la televizor. (Sorin)

“Hai cu noi pe munte!” a însemnat auto-cunoaștere pentru mine. Înainte de a participa la acest proiect, eram mult mai timidă și mai puțin curajoasă, exprimarea ideilor în fața unui grup numeros fiind dificilă. Am învățat lucruri interesante, am legat prietenii, mi-am depășit unele frici alături de ei și astfel am devenit mai curajoasă. M-am regăsit în sfârșit! Mi-ar fi plăcut să am parte de mai multe aventuri în decursul acestui an. Am făcut cea mai bună alegere anul trecut și anume de a mă înscrie la acest curs! (Andreea)